ÚLCER, ulcere, s.n. 1. Leziune (fără tendinţă de cicatrizare) care apare pe suprafaţa pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boală caracterizată prin prezenţa unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boală a arborilor, pricinuită de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. – Din fr. ulcère, lat. ulcus, -eris.

úlcer s. n., pl. úlcere

ÚLCER ~e n. Leziune pe suprafaţa pielii sau a unor mucoase, care se cicatrizează greu. /<fr. ulcere, lat. ulcus, ~eris

ÚLCER s.n. Ulceraţie. \ Boală caracterizată prin ulceraţii.