ÚLIU, ulii, s.m. Gen de păsări răpitoare de zi, mari şi puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări şi mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. ♢ Uliu-păsăresc = păsărar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. ölyü.

ÚLIU s. 1. (ORNIT.; Accipiter) erete, (reg.) gaie, hârău. 2. (ORNIT.; Accipiter nisus) coroi, păsărar, ulieş, ulişor, uliuţ. 3. (ORNIT.; Astur palumbarius) erete, (reg.) cobaţ, găinar, hârău, porumbar. 4. (ORNIT.) uliu-de-trestie (Cireus aeruginosus) = (reg.) şorecar. 5. uliul-şi-porumbeii = cloşca-cu-pui, puia-gaia, (reg.) puişorii (pl. art.), baba-gaia, mama-gaia. (Jocul de copii numit ~.)

úliu s. m. [-liu pron. -liu], art. úliul; pl. úlii, art. úliii (sil. -li-ii)

ÚLI//U ~i m. Pasăre sedentară răpitoare, de talie medie, cu ciocul coroiat, cu gheare lungi, curbate, cu aripi late şi scurte, rotunjite şi cu coadă lungă; erete; coroi. /< ung. ölyü