ULTRÁJ, ultraje, s.n. Ofensă, insultă, ameninţare, act de violenţă împotriva unui reprezentant al autorităţii publice aflat în exerciţiul funcţiunii (şi care constituie o infracţiune); p. gener. jignire, ofensă (gravă), ameninţare, act de violenţă împotriva cuiva. [Var.: ultrágiu s.n.] – După fr. outrage, it. oltraggio.

ULTRÁJ s. v. afront, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă.

ultráj s. n., pl. ultráje

ULTRÁJ ~e n. 1) Ofensă adusă unei persoane oficiale (aflate în exerciţiul funcţiunii) constând din vorbe, gesturi sau ameninţări. 2) Jignire gravă. /<fr. oultrage, it. oltraggio