UMBRÉLĂ, umbrele, s.f. Obiect alcătuit dintr-o pânză care se poate strânge sau întinde (în forma unei calote sferice) prin intermediul unor spiţe metalice fixate radial pe un baston, destinat să apere de ploaie sau de soare. – Din fr. ombrelle (după umbră).

UMBRÉLĂ s. (înv. şi reg.) parapleu, (Mold.) cortel, (Bucov.) parazol, (Ban. şi Transilv.) ploier, (prin Olt.) vetrelă, (înv., în Transilv.) cort. (~ de ploaie.)

umbrélă s. f., g.-d. art. umbrélei; pl. umbréle

UMBRÉL//Ă ~e f. Obiect portativ care apără de ploaie sau de soare, alcătuit dintr-o pânză întinsă pe spiţe metalice, dispuse în jurul unui ax cu mâner. [G.-D. umbrelei] /<fr. ombrelle