UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafaţa apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mişca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I. undoí vb. IV] – Undi + suf. -ui; (după fr. ondoyer).

UNDUÍ vb. 1. a (se) învălura, a (se) ondula. (Vântul ~ luciul apei.) 2. a (se) cuta, a (se) încreţi, a tremura, (glumeţ) a (se) zbârli. (Suprafaţa apei se ~ de vânt.) 3. (fig.) a râura. (Părul îi ~.)

unduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. unduiáscă

A UNDU//Í ~iéşte 1. intranz. 1) (despre ape) A face unde; a avea valuri mici. 2) (despre lanuri) A se mişca ca valurile unei ape sub adierea vântului; a ondula. 2. tranz. A face să se unduiască. /undă + suf. ~ui

A SE UNDU//Í se ~iéşte intranz. rar A avea valuri; a căpăta formă de unde; a se ondula. /undă + suf. ~ui