UNGHIULÁR, -Ă, unghiulari, -e, adj. Care formează un unghi, în formă de unghi; angular; în colţuri; colţuros. ♢ Piatră unghiulară = piatra de la unghiul fundaţiei unei clădiri; fig. fundament, bază, temelie. [Pr.: un-ghiu-] – Din unghi (după fr. angulaire).

UNGHIULÁR adj. 1. (GEOM.) angular, (rar) apgulos. (Figură ~.) 2. colţuros. (O curte ~.)

unghiulár adj. m. (sil. -ghiu-), pl. unghiulári; f. sg. unghiuláră, pl. unghiuláre

UNGHIULÁR ~ă (~i, ~e) Care are formă de unghi; care formează un unghi. Instrument ~. ♢ Piatră ~ă a) piatră care asigură trăinicia unei clădiri şi se află la unghiul temeliei acesteia; b) element esenţial; fundament; bază. /Din unghi