UNÍME, unimi, s.f. 1. Cantitate abstractă considerată ca cifră elementară şi care serveşte la formarea unui număr compus din mai multe cifre; (în sistemul zecimal) fiecare dintre cifrele de la l la 9; unitate. 2. Notă muzicală întreagă. – Un + suf. -ime.

UNÍME s. (MAT.) unitate.

uníme s. f., g.-d. art. unímii; pl. uními

UNÍM//E ~i f. 1) Element abstract, care exprimă o cantitate elementară şi serveşte la formarea numerelor compuse. 2) (în sistemul zecimal) Fiecare dintre numerele de la unu la nouă inclusiv; unitate. 3) muz. Notă întreagă. /unu + suf. ~ime