UNT s.n. 1. Grăsime naturală, solidă, extrasă din lapte şi folosită ca aliment. ♢ Loc. adv. Ca untul = fără efort, uşor. ♢ Expr. A scoate untul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva, a vlăgui. A-l bate (pe cineva) de-i iese (sau să-i iasă) untul = a-l bate tare, rău (pe cineva). ♦ (Urmat de determinări care indică provenienţa) Grăsime solidă extrasă din seminţele, miezul etc. unor fructe (tropicale). Unt de cacao. 2. Compus: untul-vacii = plantă erbacee cu doi tuberculi, cu frunze lanceolate şi cu flori liliachii, purpurii, roz sau albe, dispuse în ciorchine la vârful tulpinii; untişor (Orchis morio). - Lat. unctum.

UNT s. 1. unt artificial = margarină. 2. v. ulei. 3. (BOT.) untul-vacii (Orehis morio) = (reg.) bujorel, gemănariţă, poranici, sculătoare, untişor, (Mold.) poroinic.

unt s. n.

UNT n. Substanţă grasă obţinută din laptele unor animale domestice şi întrebuinţată ca aliment. ♢ A scoate ~ul din cineva a slei de puteri; a vlăgui. Ca pe ~ fără dificultăţi; cu uşurinţă. ~ul-vacii plantă erbacee cu tulpina simplă şi flori (liliachii, purpurii sau albe) dispuse în ciorchine, în vârful tulpinii. /<lat. unctum