URCIOR¹, urcioare, s.n. 1. Vas de lut (smălţuit) cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte, folosit pentru păstrarea lichidelor. 2. (Rar) Loc mai adânc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vârtejuri; bulboacă, bulboană. [Var.: ulciór s.n.] – Lat. urceolus.

URCIOR², urcioare, s.n. Mic furuncul care apare la rădăcina genelor. [Var.: ulciór s.n.] – Lat. hordeolus (după urcior¹).

URCIÓR s. (reg.) canceu, (înv.) ciutură. (Păstrează apa în ~.)

URCIÓR s. (MED.) (reg.) minegoci. (~ la ochi.)

urciór (vas, furuncul) s. n., pl. urcioáre

URCI//ÓR¹ ~oáre n. 1) Vas de lut cu toartă, înalt şi lunguieţ, strâmt în partea de sus, iar la mijloc bombat, în care se ţin diferite lichide. 2) Conţinutul unui astfel de vas. ~ de vin. /<lat. urceolus

URCI//ÓR² ~oáre n. Inflamaţie acută a glandelor sebacee de la rădăcina genelor, cu acumulare de puroi. /<lat. hordeolus