URIÁŞ, -Ă, uriaşi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Personaj din basme închipuit sub formă de om de proporţii extraordinare, supranaturale. 2. S.m. şi f. Persoană foarte înaltă şi robustă. ♦ Fig. Personalitate cu merite excepţionale într-un anumit domeniu; titan, gigant; colos. 3. Adj. De proporţii care depăşesc cu mult proporţia obişnuită, medie; enorm, colosal, gigantic. [Pr.: -ri-aş] – Din magh. óriás.

Uriaş ≠ pigmeu, pitic

URIÁŞ s., adj. 1. s. colos, gigant, titan, (reg.) tătar. (Un ~ din basme.) 2. s. arătare, colos, matahală, namilă, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiţă, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (Un ~ de om.) 3. adj. colosal, enorm, fabulos, gigantic, imens, (înv. şi reg.) nămilos, (înv.) urieşesc, (fig.) astronomic. (De proporţii ~.) 4. adj. v. titanic. 5. adj. v. extraordinar.

uriáş s. m., adj. m. (sil. -ri-aş), pl. uriáşi; f. sg. uriáşă, art. uriáşa, g.-d. art. uriáşei, pl. uriáşe

URIÁ޹ ~i m. 1) (în basme) (în opoziţie cu pitic) Personaj imaginat ca fiind neobişnuit de înalt şi înzestrat cu o forţă fizică fantastică. 2) fig. Persoană dotată cu capacităţi excepţionale într-un domeniu de activitate; titan. [Sil. -ri-aş] /<ung. óriás

URIÁ޲ ~ă (~i, ~e) şi substantival Care este de proporţii foarte mari; extraordinar de mare; gigantic; colosal; enorm; imens. Munţi ~i. [Sil. -ri-aş] /<ung. óriás