URMĂRÍRE, urmăriri, s.f. Acţiunea de a urmări şi rezultatul ei. ♦ Acţiune ofensivă de luptă, executată de trupe în scopul nimicirii inamicului care se retrage. – V. urmări.

URMĂRÍRE s. 1. v. fugărire. 2. supraveghere. (Pus sub ~.)

urmăríre s. f., g.-d. art. urmărírii; pl. urmăríri

URMĂRÍR//E ~i f. v. A URMĂRI. ♢ ~ penală acţiune judiciară de strângere a probelor pentru dovedirea vinovăţiei infractorului. / v. a urmări