URS, urşi, s.m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blană brună-negricioasă sau roşcată, cu botul ascuţit şi cu coada scurtă (Ursus arctos). ♢ Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana albă, care trăieşte în regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expr. A vinde pielea ursului din pădure = a conta pe un lucru înainte de a fi sigur că-l poţi obţine. A trage nădejde ca ursul de coadă = a nădăjdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna în număr foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Boţ de mămăligă cu brânză la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stâlpii care susţin talpa prispei la casele ţărăneşti. – Lat. ursus.

URS s. (ZOOL.) 1. (Ursus) (glumeţ) moş Martin. 2. urs alb (Ursus maritimus) = urs polar; urs polar = urs alb.

URS s. v. boţ, bulz, cocoloş, menghină.

urs s. m., pl. urşi

URS urşi m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi şi masiv, cu blană deasă, de obicei de culoare brună, cu botul alungit şi coadă scurtă. ♢ ~ alb (sau polar) urs cu blana albă răspândit în regiunile arctice. A se aduna (sau a se uita) ca la ~ a se aduna multă lume să privească ceva neobişnuit. De când avea ~ul coadă din timpuri foarte îndepărtate. ~ul nu joacă de voie, ci de nevoie constrângerea e necesară pentru acei care nu înţeleg de bună voie (că trebuie să facă ceva). Cum merge ~ul la deal încet şi apăsat; greoi. Mierea-~ului plantă erbacee de pădure, având tulpina erectă, slab ramificată, cu frunze late, păroase şi cu flori mici, roşii, violacee sau albe. 2) fig. Om greoi şi mătăhălos. ♢ A trăi ca ~ul în bârlog a evita societatea; a duce un mod de viaţă retras. 3) reg. Boţ de mămăligă cu brânză în mijloc; cocoloş; bulz. /<lat. ursus