USTENSÍLĂ, ustensile, s.f. Obiect care serveşte la efectuarea unor operaţii curente în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. – Din fr. ustensile.

USTENSÍLĂ s. instrument, sculă, unealtă, (înv. şi reg.) sărsam, (reg.) sculeaţă, (Mold., Bucov. şi Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dul-gherie.)

ustensílă s. f., pl. ustensíle

USTENSÍL//Ă ~e f. Obiect de uz curent (cu funcţie de sculă sau de unealtă). /<fr. ustensile