UTILÁJ, utilaje, s.n. Totalitatea uneltelor, aparatelor, maşinilor etc. necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de lucru într-o întreprindere, într-un laborator etc. – Din fr. outillage.

UTILÁJ s. instrumentar. (~ al unui laborator.)

utiláj s. n., pl. utiláje

UTILÁJ ~e n. Ansamblu de sisteme tehnice (dispozitive, aparate, maşini etc.) şi de unelte necesare pentru a realiza un proces de producţie. /<fr. outillage

UTILÁJ s.n. 1. Totalitatea uneltelor, a aparatelor, a maşinilor de lucru etc. trebuitoare unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de muncă într-o întreprindere. 2. Secţie într-o uzină metalurgică destinată fabricării, reparării şi întreţinerii de utilaj (1). [< fr. outillage].