UTOPÍE, utopii, s.f. 1. Ideal, concepţie politică sau socială generoasă, dar irealizabilă (din cauza condiţiilor obiective date). 2. Proiect imaginar, fantezist, irealizabil. – Din fr. utopie.

UTOPÍE s. fantasmă, fantezie, himeră, iluzie, închipuire, (livr.) irealitate. (Proiectul lui e o ~.)

utopíe s. f., art. utopía, g.-d. art. utopíei; pl. utopíi, art. utopíile

UTOPÍ//E ~i f. 1) Proiect privind constituirea unei societăţi ideale, fără a ţine cont de legităţile obiective de dezvoltare a societăţii umane; plan irealizabil al unei societăţi. 2) Intenţie fantezistă; ideal iluzoriu. [G.-D. utopiei] /<fr. utopie

UTOPÍE s.f. 1. Operă literară, filozofică sau politică în care se imaginează o lume ideală. 2. Proiect irealizabil; dorinţă irealizabilă; fantezie, himeră, vis. 3. Concepţie politică sau socială generoasă, progresistă, dar irealizabilă pentru că nu ţine seama de condiţiile istorice-concrete date şi de legile obiective ale dezvoltării societăţii. [Gen. -iei. / < fr. utopie, lat. utopia, cf. Utopia – titlul operei principale a lui Thomas Morus < gr. ou topos – loc care nu există].