VÂLTOÁRE, vâltori, s.f. 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă. 2. (Reg.) Vijelie. 3. Fig. Zarvă; învălmăşeală. [Var.: (pop.) vultoáre s.f.] – Lat. voltoria (< volutus).

VÂLTOÁRE s. v. bulboană.

VÂLTOÁRE s. v. piuă.

vâltoáre s. f., g.-d. art. vâltórii; pl. vâltóri

VâLT//OÁRE ~óri f. 1) Loc unde apa formează vârtejuri; vârtej de apă; volbură; bulboană; vâlvoare. 2) fig. Agitaţie zgomotoasă; învălmăşeală gălăgioasă; tumult. /<lat. voltoria