VĂLVĂTÁIE s.f. v. vâlvătaie.

VÂLVĂTÁIE, vâlvătăi, s.f. Flacără mare; pălălaie, vâltoare, vâlvă, bobotaie. [Pr.: -ta-ie-. – Var.: vălvătáie, vâlvotáie s.f.] – Din vâlvă (după pălălaie, bobotaie).

VÂLVĂTÁIE s. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvoare, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vâlvaie, vâlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălau. (O imensă ~ de la incendiu.)

vâlvătáie s. f., art. vâlvătáia, g.-d. art. vâlvătăii; pl. vâlvătăi

VâLVĂT//ÁIE ~ăi f. Foc mare, cu văpăi; vâlvoare; pălălaie. [G.-D. vâlvătăii] /Din vâlvă