VẮDUV, -Ă, văduvi, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Bărbat) care şi-a pierdut soţia prin moarte sau (femeie) care şi-a pierdut soţul prin moarte şi nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua.

VĂDUV adj., s. (Mold., Bucov. şi Transilv.) vădan, (Olt.) văduvar, (înv.) sărac. (I-a murit soţia, a rămas ~.)

văduv adj. m., s. m., pl. văduvi; f. sg. văduvă, pl. văduve

VẮDUV ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care şi-a pierdut (prin moarte) soţul sau soţia şi nu s-a mai recăsătorit. /<lat. viduus, ~ua