VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Pop. şi fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai.

VĂICĂRÍ vb. v. văita.

văicărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. văicărésc, imperf. 3 sg. văicăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. văicăreáscă

A SE VĂICĂR//Í mă ~ésc intranz. A-şi exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văita; a se lamenta. /Din vai