VĂTĂŞÉL, vătăşei, s.m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcţionar inferior la primărie. [Var.: (reg.) vătăjél s.m.] – Vătaş + suf. -el.

VĂTĂŞÉL s. 1. isprăvnicel, (reg.) fecior boieresc. (~ la o moşie.) 2. vătăman, vornicel. (~ul era ajutorul vornicului la sate.) 3. vătaf, vornicel, (reg.) chemător, sol, frate-de-mire, frate-de-mi-reasă, (Transilv. şi Ban.) dever, (Transilv.) vifel. (~ la o nuntă.)

VĂTĂŞÉL s. v. colăcar, curier, mesager, ştafetă.

vătăşél s. m., pl. vătăşéi, art. vătăşéii

VĂTĂŞÉ//L ~i m. (diminutiv de la vătaf) 1) ist. Slujbaş la primărie care îndeplinea şi funcţia de curier. 2) Flăcău care pofteşte oaspeţii la nuntă şi are anumite obligaţii în timpul ceremoniei; vornicel. /vătaf + suf. ~el