VĂTRÁI, vătraie, s.n. 1. Unealtă mecanică în formă de cârlig lung sau de lopăţică, cu coadă, cu care se scoate sau se scormoneşte jarul din sobe, din cuptoare etc.; vătrar. ♢ Expr. (Pop. şi fam.) Trai pe vătrai = viaţă uşoară, lipsită de griji. (Înv. şi reg.) Trai cu vătrai = viaţă grea, plină de certuri, de neînţelegeri. 2. Lambă (la căruţă sau car). – Cf. scr. v ă t r a l j, bg. v a t r a l.

VĂTRÁI s. 1. (reg.) scociorâtor, vătrar, (Transilv. şi Maram.) spuzar. (~ pentru scormonit jarul.) 2. v. lambă.

vătrái s. n. (sil. -trai), pl. vătráie

VĂTRÁ//I ~ie n. 1) Unealtă metalică în formă de lopată (mică), folosită pentru a scoate cenuşa sau jarul din sobă sau din vatră. 2) Cârlig de metal folosit pentru a scormoni focul în sobă sau în vatră. [Sil. vă-trai] /vatră + suf. ~ai

vatrai cu care se trage jarul din cuptorul de paine{reg,ardelenesc}