VALÉNŢĂ, valenţe, s.f. 1. (Chim.) Mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor şi a radicalilor şi care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenţi ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv. ♢ Liniuţă de valenţă (şi eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forţă de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. Însuşire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence.

VALÉNŢĂ s. (CHIM.) valenţă auxiliară = valenţă coordinativă, valenţă secundară; valenţă coordinativă v. valenţă auxiliară; valenţă primară = valenţă principală; valenţă principală v. valenţă primară; valenţă secundară = valenţă auxiliară.

valénţă s. f., g.-d. art. valénţei; pl. valénţe

VALÉNŢĂ s.f. 1. Forţa de legătură dintre doi atomi ai unei molecule. ♦ Semn grafic care marchează această legătură în formulele chimice. 2. (Fig.) Valoare, semnificaţie; posibilitate (de dezvoltare). [Cf. fr. valence, it. valenza].