VÁRIA¹ s.n. pl. 1. Culegere bibliografică de scrieri (mărunte) diferite. 2. Rubrică într-o publicaţie periodică, care cuprinde articole, note şi informaţii mărunte şi cu conţinut variat. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat.

VARIÁ², variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situaţii); a nu semăna, a nu avea aceeaşi înfăţişare, structură, compoziţie etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3.Intranz. şi tranz. (Mat.) A(-şi) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare.

A varia ≠ a uniformiza

VARIÁ vb. 1. v. diferi. 2. v. fluctua.

vária s. n. pl. (sil. -ri-a)

variá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. variéz, 3 sg. şi pl. variáză, 1 pl. variém (sil. -ri-em), 2 pl. variáţi; conj. prez. 3 sg. şi pl. variéze; ger. variínd (sil. -ri-ind)

A VARI//Á ~éz 1. tranz. A face să capete o formă deosebită; a schimba. 2. intranz. 1) A suferi multe modificări într-un timp scurt. 2) A se realiza sub forme diverse. /<it. variare, fr. varier

VÁRIA n. 1) Culegere de scrieri variate. 2) Rubrică într-o revistă, care include diferite materiale mici (articole, note, informaţii). [Sil. -ri-a] /<fr. varia

VÁRIA s.n. 1. Culegere bibliografică de scrieri diferite. 2. Rubrică a unei publicaţii în care se tipăresc articole scurte, note mărunte, informaţii etc. [Pron. -ri-a. / < fr., lat. varia].

VARIÁ vb. I. 1. intr. A avea, a prezenta deosebiri, variaţie; a se deosebi. 2. tr. A schimba, a da o formă diferită. [Pron. -ri-a., p.i., 3,6 -iază, 5 -iaţi, ger. -iind, part. -iat. / < fr. varier, cf. lat. variare].