VASÁL, -Ă, vasali, -e, s.m. şi f. (În evul mediu, în apusul Europei) Persoană, stat care se afla în raporturi de vasalitate faţă de un senior sau de un alt stat; p. gener. supus. ♢ (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal.

vasál s. m., adj. m., pl. vasáli; f. sg. vasálă, g.-d. art. vasálei, pl. vasále

VASÁL¹ ~i m. (în orânduirea feudală) Persoană care se supunea unui senior, având anumite obligaţii şi care primea în schimb o feudă. /<fr. vassal

VASÁL² ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane sau ţări) Care se află în stare de dependenţă. /<fr. vassal

VASÁL s.m. şi f. 1. (În orânduirea feudală) Persoană care depunea omagiu seniorului său. 2. Persoană sau ţară supusă, înrobită unei alte persoane sau ţări. [Cf. fr. vassal, lat.med. vassalus].