VẤSLĂ¹, vâsle, s.f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se conduce o ambarcaţie, formată dintr-o parte mai lată, care loveşte apa, şi dintr-o coadă lungă, de care ţine vâslaşul; ramă, lopată. – Din sl. veslo.

VẤSLĂ², vâsle, s.f. (Reg.) 1. Coardă de viţă de vie cu câţiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo.

VÂSLĂ s. lopată, ramă, (reg.) babaică, opacă, opacină, (Bucov., Transilv. şi Ban.) suflă. (Ambarcaţie cu ~e.)

VÂSLĂ s. v. lopată, mănunchi.

vâslă (unealtă, coardă de viţă) s. f., g.-d. art. vâslei; pl. vâsle

VÂSL//Ă ~e f. Unealtă de lemn, constând dintr-o coadă lungă cu o terminaţie plată, folosită pentru a conduce o ambarcaţie; lopată. [G.-D. vâslei] /<sl. veslo