VÉŞCĂ, veşti, s.f. Coajă de copac din care se face marginea circulară a sitelor, cercul din jurul pietrelor de moară şi al râşniţelor etc.; p. ext. obiect făcut din această coajă (mai ales sită). – Din ucr. večka.

VÉŞCA s. 1. văcălie, (Transilv.) veacă. (~ sitei, a ciurului.) 2. (TEHN.) (reg.) strat, (Transilv.) veacă. (~ de la pietrele morii.)

véşcă s. f., g. -d. art. véştii; pl. veşti/véşte

VÉŞ//CĂ ~ti f. 1) Coajă de ulm sau de tei folosită la confecţionarea diferitelor obiecte (mai ales site, ciururi). 2) Obiect din astfel de coajă. /<sl. vĕţko

véşcă, véşte, s.f. (reg.) 1. văcălie. 2. tipar în care se pune caşul.