VÉŞNIC, -Ă, veşnici, -e, adj. Care există de totdeauna şi va exista întotdeauna; etern. ♢ Somnul cel veşnic = moartea. ♦ (Prin exagerare) Care are durată lungă; continuu, permanent. ♦ (Adverbial) Întruna, mereu, necontenit. [Var.: (înv. şi pop.) vécinic, -ă adj.] – Din sl. vĕčinŭ.

Veşnic ≠ efemer, temporar, vremelnic

VÉŞNIC adj., adv. 1. adj. etern, nemuritor, nepieritor, nesfârşit, neuitat, perpetuu, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvârşit, (fig.) nestins. (O amintire ~.) 2. adv. etern, pururi, totdeauna. (~ va rămâne în inimile noastre.) 3. adj. v. continuu. 4. adv. v. continuu. 5. adv. v. întotdeauna.

véşnic adj. m., pl. véşnici; f. sg. véşnică, pl. véşnice

VÉŞNI//C ~că (~ci, ~ce) Care durează în veci; cu existenţă permanentă; etern. /<sl. vĕţinu