VECHI, VÉCHE, vechi, adj. 1. Care există de mult timp, din alte vremuri; care ţine, durează, se face de multă vreme; făcut de mult. ♢ Lumea veche = a) societate dispărută sau pe cale de dispariţie; b) antichitate; ţările, locuitorii din antichitate; c) nume generic care se dă celor trei continente (Europa, Asia, Africa) cunoscute până la descoperirea Americii. Vorbă veche = vorbă moştenită din timpuri vechi; maximă, zicătoare, proverb. ♦ (Despre limbi) Care s-a vorbit într-o epocă îndepărtată; care este cunoscut (şi studiat) sub aspectul ei din trecut (deosebit de cel actual). ♦ (Despre produse agricole, viticole etc.) Din recolta anilor trecuţi. ♦ (Despre alimente şi produse alimentare, farmaceutice etc.) Obţinut, recoltat, preparat de multă vreme; care şi-a pierdut calităţile iniţiale; lipsit de gust, alterat, stricat. 2. Care a fost întrebuinţat mult şi este stricat, uzat. 3. (Rar) Bătrân. ♦ Fig. Îmbătrânit (înainte de vreme). ♦ Care exercită de mult o profesiune. 4. (Marcând raportul dintre oameni) Cu care cineva are relaţii, se cunoaşte de multă vreme. 5. Care a îndeplinit în trecut o anumită funcţie, a avut o anumită ocupaţie etc. pe care n-o mai are în prezent. 6. (Despre fiinţe) Care a trăit într-un trecut îndepărtat; (despre obiecte, fenomene etc.) care a existat într-o epocă anterioară; perimat. ♢ Loc. adj. şi adv. (Înv.) Din vechi = din vechime, de demult. ♦ Care nu se mai întrebuinţează, nu mai prezintă interes, ieşit din uz. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce nu mai corespunde timpului sau stadiului dintr-un moment dat, ceea ce este depăşit, perimat, pe cale de dispariţie. – Lat.pop. veclus (= vetulus).

Vechi ≠ modern, nou, proaspăt, recent

VECHI adj. v. bătrân, vârstnic.

VECHI adj. 1. trecut. (Din timpurile ~.) 2. v. antic. 3. v. arhaic. 4. v. bătrânesc. 5. arhaic, (livr.) vetust. (Casa avea un aer ~.) 6. v. bătrân. 7. fo-losit, purtat, uzat. (Haine ~.) 8. v. uscat. 9. v. înve-chit. 10. v. arhicunoscut.

vechi adj. m., f. véche, art. véchea, g.-d. art. véchii; pl. m. şi f. vechi, art. m. véchii

VECHI véche (vechi) 1) (în opoziţie cu nou) Care este făcut demult; care este în întrebuinţare de mult timp. Oraş ~. Haină veche. Cuvânt ~. ♢ Vorbă veche vorbă din bătrâni; proverb. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anilor trecuţi. Grâu ~. Cartofi ~. ♢ Vin ~ vin având calităţi deose-bite, datorită păstrării îndelungate. 3) (despre alimente, medicamente etc.) Care şi-a pierdut proprietăţile pozitive; alterat; stricat. Carne veche. 4) (despre persoane) Care este cunoscut de multă vreme. Prieten ~. Cola-borator ~. ♢ Lumea veche a) lume care a existat în antichitate; b) orânduire socială perimată. 5) ( mai ales despre specialişti) Care are experienţă bogată într-un domeniu de activitate; care activează de multă vreme. Medic ~. 6) Care vine din vechime; rămas din bătrâni; bătrânesc. Idee veche. Metode ~. /<lat. veclus