VEGETÁŢIE, vegetaţii, s.f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, zonă, ţară etc., distribuite şi asociate după anumite condiţii naturale; mulţime de plante. 2. Excrescenţă care se formează, se dezvoltă pe corpul omului sau al animalelor; polip. [Var.: vegetaţiúne s.f.] – Din fr. végétation, lat. vegetatio, -onis.

VEGETÁŢIE s. 1. (BOT.) înveliş vegetal. 2. (BOT.) v. floră. 3. v. verdeaţă. 4. v. creştere.

vegetáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. vegetáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. vegetáţiei; pl. vegetáţii, art. vegetáţiile (sil. -ţi-i-)

VEGETÁŢI//E ~i f. Ansamblul plantelor care cresc pe glob sau înt-o anumită regiune a lui. ~ tropicală. 2) Dezvoltarea, viaţa plantelor. 3) med. Excrescenţă patologică cărnoasă pe suprafaţa unei mucoase; polip. ~ nazală. [G.-D. vegetaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. végétation, lat. vegetatio, ~onis

VEGETÁŢIE s.f. 1. Creşterea, dezvoltarea unei plante; totalitatea funcţiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. Totalitatea arborilor şi a plantelor (dintr-o regiune, dintr-o ţară etc.). 3. (Med.) Excrescenţă patologică care se formează la suprafaţa unui organ. [Gen. -iei, var. vegetaţiune s.f. / < fr. végétation, lat.med. vegetatio].