VEGETATÍV, -Ă, vegetativi, -e, adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar şi se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului şi conducerii scoarţei). ♢ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Care se referă la organe sau părţi ale plantelor (altele decât cele de reproducere sexuată). ♢ Înmulţire vegetativă = înmulţire asexuată prin bulbi, rizomi, butaşi etc. (şi nu prin seminţe spori). – Din fr. végétatif, it. vegetativo.

vegetatív adj. m., pl. vegetatívi; f. sg. vegetatívă, pl. vegetatíve

VEGETATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de organele plantei; propriu organelor plantei. ♢ Înmulţire ~ă înmulţire fără seminţe (prin bulbi, butaşi, rizomi etc.). Hibridare ~ă hibridare prin unirea unor organe de la două plante. 2) Care ţine de activitatea fiziologică involuntară; propriu activităţii fiziologice involuntare. ♢ Sistem nervos ~ sistem nervos compus din nervii simpatici şi nervii parasim-patici, care dirijează o serie de funcţii ale organismului (respiraţia, metabolismul, digestia etc.). /<fr. végétatif, germ. vegetativ

VEGETATÍV, -Ă adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar şi realizate într-un sector special al sistemului nervos central. ♢ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Referitor la organe şi părţi ale plantelor, exceptând organele de reproducere sexuală. ♢ Înmulţire vegetativă = înmulţire asexuată prin bulbi, rizomi, butaşi etc. (şi nu prin seminţe sau spori). [< fr. végétatif, lat. vegetativus, it. vegetativo].