VEHÍCUL, vehicule, s.n. Mijloc de transport pe o cale de comunicaţie terestră, subterană, aeriană, cosmică, pe (sau sub) apă. – Din fr. véhicule, lat. vehiculum.

VEHÍCUL s. mijloc de transport.

vehícul s. n., pl. vehícule

VEHÍCUL ~e n. 1) Mijloc de transport, care se deplasează pe o cale de comunicaţie. 2) fig. Cale sau mijloc de transmitere sau de propagare a ceva. /<fr. véhicule, lat. vehiculum

VEHÍCUL s.n. 1. Mijloc de transport (căruţă, vagon de tren, automobil, bicicletă etc.) 2. (Fig.) Mijloc de transmitere a unei boli etc. ♦ Mediu de dispersie a substanţelor active care intră în componenţa medicamentelor. 3. Sistem optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre. [Cf. fr. véhicule, lat. vehiculum].