VENTRILÍCĂ, ventrilici, s.f. 1. Plantă erbacee cu tulpina culcată sau agăţătoare şi cu flori albastre, care cresc la subsuoara frunzelor; ventricea. (Veronica tournefortii). 2. Plantă erbacee păroasă, cu tulpina târâtoare la bază şi ridicată la vârf, cu flori albastre, albe sau albe trandafirii, cu dungi închise (Veronica officinalis). – Et. nec.

VENTRILÍCĂ s. v. iarba-şarpelui.

VENTRILÍCĂ s. (BOT.) 1. (Veronica toumefortii) ventricea. 2. (Veronica officinalis) (reg.) mătrice, strătorică, buruiană-de-cel-perit.

ventrilícă s. f., g.-d. art. ventrilícii; pl. ventrilíci

VENTRILÍ//CĂ ~ci f. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, uneori albe sau albe-trandafirii, care creşte prin regiunile cu climă temperată. /Orig. nec.