VERBÍNĂ, verbine, s.f. Numele mai multor specii şi varietăţi de plante erbacee decorative cu frunze dinţate, ascuţite la vârf şi acoperite cu peri, cu flori roşii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparţinând uneia dintre aceste specii sau varietăţi. – Din lat. verbena.

VERBÍNĂ s. (BOT.) 1. (Verbena) urzicuţă, (franţuzism) vervenă. 2. (Verbena officinalis) sporiş, (reg.) măturiţă, spornic, veronică.

verbínă/vervénă s. f., g.-d. art. verbínei/vervénei; pl. verbíne/vervéne

verbínă/vervénă s. f., g.-d. art. verbínei/vervénei; pl. verbíne/vervéne

VERBÍN//Ă ~e f. Plantă erbacee decorativă anuală, cu frunze dinţate şi cu flori roşii, albe sau liliachii, cultivată pentru mirosul ei plăcut. [G.-D. verbinei; Var. vervenă] /<lat. verbena

VERBÍNĂ s.f. Plantă erbacee cu frunze dinţate, ascuţite la vârf şi cu flori roşii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare; vervenă. [Var. verbenă s.f. / < lat., it. verbena, cf. fr. verveine].