VERIFICÁ, verífic, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerinţelor, calităţii sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce, măsură corespunde funcţiei sau calităţii pe care o deţine sau care i se încredinţează. – Din fr. vérifier, lat. verificare.

VERIFICÁ vb. 1. a încerea, a proba, (pop.) a cerca, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a probăi, a probui. (A ~ un motor, un aparat.) 2. a cerceta, a controla, a inspecta, a revedea, a revizui, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.)

verificá vb., ind. prez. 1 sg. verífic, 3 sg. şi pl. verífică; conj. prez. 3 sg. şi pl. verífice

A VERIFICÁ verífic tranz. 1) (date, noutăţi, teze, afirmaţii) A supune unui control; a controla. 2) (persoane) A examina pentru a stabili în ce măsură corespunde funcţiei pe care o deţine sau care i se acordă. /<lat. verificare, fr. vérifier

VERIFICÁ vb. I. tr. 1. A supune la un control pentru a constata dacă se îndeplinesc anumite condiţii. 2. A cerceta pe cineva pentru a vedea în ce măsură corespunde misiunii care i se dă. [P.i. verífic, 3,6 -că. / < lat. verificare < verus – adevărat, facere – a face, cf. fr. vérifier].