VERTÉBRĂ, vertebre, s.f. Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care formează împreună coloana vertebrală la om şi la animalele vertebrate şi în care se află măduva spinării. – din fr. vertèbre, lat. vertebra.

VERTÉBRĂ s. (ANAT.) (înv.) coinac.

vertébră s. f. (sil. -bră), g.-d. art. vertébrei; pl. vertébre

VERTÉBR//Ă ~e f. Fiecare dintre oasele scurte ale coloanei vertebrale. [Sil. -te-bră] /<fr. vertébre, lat. vertebra

VERTÉBRĂ s.f. Fiecare dintre oasele în formă de inel care alcătuiesc coloana vertebrală, în canalul căreia se află măduva spinării. // În forma vertebr-, vertebro-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „care are vertebre“; „(referitor la) şira spinării“, „coloana vertebrală“, „vertebrat“. [< fr. vertèbre, cf. it., lat. vertebra < vertere – a întoarce].