VERTICÍL, verticile, s.n. Mod de aşezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor în formă de cerc, la acelaşi nivel, în jurul unei axe. – Din fr. verticille, lat. verticillus.

verticíl s. n., pl. verticíle

verticíl ~e n. bot. Aranjare inelară a florilor, frunzelor sau ramurilor în jurul tulpinii. /<fr. verticille

VERTICÍL s.n. 1. Mod de aşezare a frunzelor, a ramurilor sau a florilor în jurul unui singur punct al tulpinii. 2. Cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar faţă de un ax. [< fr. verticille, cf. lat. verticillus].