VESELÍ, veselesc, vb. IV. Refl. şi tranz. (Pop.) A (se) înveseli. – Din vesel.

A (se) veseli ≠ a (se) întrista

VESELÍ vb. v. distra.

VESELÍ vb. v. înveseli.

veselí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. veselésc imperf. 3 sg. veseleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. veseleáscă

A SE VESELÍ mă ~ésc intranz. 1) A fi vesel; a fi plin de veselie. 2) A se deda plăcerilor lumeşti; a consuma timpul în distracţii; a se desfăta; a petrece; a se distra; a se amuza. /<sl. veseliti