VICIÓS, -OÁSĂ, vicioşi, -oase, adj. 1. Care are defecte (de construcţie, de funcţionare, etc.); defectuos. ♦ Fig. (Adesea substantivat) Plin de vicii morale, de comportare, de caracter; depravat, destrăbălat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziţii, etc.) Cu vicii de formă sau de fond. [Pr.: -ci-os. – Var.: (înv.) viţiós, -oásă adj.] – Din fr. vicieux, it. vizioso.

VICIÓS adj. 1. v. defectuos. 2. (JUR.) (rar) viciat. (Act ~.) 3. v. corupt.

viciós adj. m. (sil. -ci-os), pl. vicióşi; f. sg. vicioásă, pl. vicioáse

VICI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) (despre clădiri, instalaţii, aparate) Care are vicii (de construcţie sau de funcţionare); defect. 2) (de-spre persoane) Care are vicii (morale sau etice); depravat; desfrânat; destrăbălat; corupt. 3) jur. (despre acte) Care are vicii (de formă sau de conţinut). [Sil. -ci-os] /<fr. vicieux, it. vizioso

VICIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Defectuos. ♢ (Log.) Cerc vicios = eroare de logică constând în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăşi demonstrată. ♦ (Fig.) Stricat, depravat, corupt. 2. (Jur.; despre acte, dispoziţii etc.) Care are vicii de formă sau de fond; greşit, defectuos. [Pron. -ci-os. / cf. fr. vicieux, it. vizioso, lat. vitiosus].