VICTÓRIE, victorii, s.f. 1. Succes repurtat asupra inamicului într-un război, într-o bătălie, într-o revoluţie (armată); biruinţă, izbândă. 2. Succes obţinut într-o competiţie sportivă, într-un concurs, la un examen etc. 3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse. 4. Rezultat deosebit de bun obţinut într-un domeniu de activitate. – Din lat. victoria.

Victorie ≠ eşec, înfrângere

VICTÓRIE s. 1. v. biruinţă. 2. izbândă, reuşită, succes. (~ echipei de handbal.)

victórie s. f. (sil. -ri-e), art. victória (sil. -ri-a), g.-d. art. victóriei; pl. victórii, art. victóriile (sil. -ri-i-)

VICTÓRI//E ~i f. Succes deplin obţinut printr-un efort deosebit (într-un domeniu); biruinţă; izbândă. A repurtat o ~. [G.-D. victoriei. Sil. -ri-e] /<lat. victoria, fr. victoire

victorie,izbanda

victorie,izbanda

VICTÓRIE s.f. 1. Biruinţă, izbândă (într-un război, într-o luptă etc.). 2. Succes obţinut împotriva unui rival. 3. Biruinţă a unei idei, a unui principiu etc. ♦ Rezultat deosebit obţinut într-un domeniu de activitate. [Gen. -iei. / < lat. victoria].