VID, -Ă, vizi, vide, adj., s.n. 1. Adj. (Despre un spaţiu) Care nu conţine nimic; care nu conţine aer sau alt gaz; care nu este ocupat, locuit; pustiu. ♦ Fig. Lipsit de orice gânduri, de orice idei. 2. S.n. Spaţiu lipsit de orice corp material sau în care particulele materiale existente sunt extrem de rarefiate. ♢ Loc. adv. În vid = a) în gol; b) cu privirea fixă, fără ţintă; c) zadarnic, fără rezultat, în van. ♦ Fig. Pierdere ireparabilă. – Din fr. vide.

VÍD s., adj. 1. s. (FIZ.) (livr.) vacuitate, vacuum. (Starea de ~.) 2. s. v. gol. 3. adj. v. gol. 4. adj. v. pustiu.

vid adj. m., pl. vizi; f. sg. vídă, pl. víde

vid s. n., pl. víduri

VID¹ vídă (vizi, víde) Care este lipsit de materie ponderabilă; care este deşert; gol. /<fr. vide

VID² ~uri m. Spaţiu fără aer; gol; vacuum. /<fr. vide

VID, -Ă adj. (Fiz.; despre un spaţiu) Care nu conţine materie ponderală. ♦ Gol, deşert. // s.n. Spaţiu lipsit de materie ponderală (aproape gol). ♦ Vacuum. [< fr. vide, cf. lat. viduus – gol].