VIITÓR, -OÁRE, viitori, -oare, adj., s.n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va apărea după momentul de faţă; proiectat într-o perioadă care va veni. ♢ Viaţa viitoare = (în concepţiile religioase) viaţa care ar continua şi după moarte, într-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (şi substantivat, n.) = timp verbal care exprimă o acţiune ulterioară momentului vorbirii. II. S.n. 1. Timpul care urmează prezentului; viitorime. ♢ Loc. adv. Pe (sau în) viitor = de acum înainte. 2. Situaţie, stare care urmează să existe; perspectivă. ♢ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ♢ Expr. A avea viitor = a avea şanse de succes într-o acţiune; a-l aştepta o carieră plină de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.

Viitor ≠ trecut

VIITÓR adj., s. 1. adj. (înv.) venitor. (Generaţiile ~oare.) 2. s. v. perspectivă. 3. s. posteritate, viitorime, (înv.) viitorie. (~ul va aprecia eforturíle noastre.)

viitór adj. m., pl. viitóri; f. sg. şi pl. viitoáre

viitór s. n., (situaţii, perspective) pl. viitóruri

VIIT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care ţine de perioade ce urmează să vină; care va urma după prezent. Anul ~. Generaţiile ~oare. ♢ Viaţa ~oare viaţa care ar urma după moarte în lumea de apoi. Timp ~ timp verbal care exprimă o acţiune sau o stare ce urmează să se realizeze după momentul vorbirii. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tor

VIITÓR² n. 1) Timpul care vine; perioadă care succede prezentului. ~ul va demonstra adevărul. ♢ Pe (sau în) ~ de acum înainte. 2) Situaţie care urmează să existe. ♢ (Plin) de ~ (sau cu ~) care are perspective mari într-un anumit domeniu de activitate. A avea ~ a avea şanse sigure de supravieţuire în timp. /a veni + suf. ~tor