VINEŢÍU, -ÍE, vineţii, adj. Care bate în vânăt, cu reflexe vinete. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea vânătă; vânăt. ♦ (Substantivat, f.; reg.) Albastrul cerului; p. ext. văzduh. – Vânăt + suf. -iu.

VINEŢÍU adj. (prin Transilv.) sedereş. (De culoare ~.)

vineţíu adj. m., f. vineţíe; pl. m. şi f. vineţíi

VINEŢÍ//U ~e (~i) Care are culoarea apropiată de cea vânătă; care bate în vânăt; cu nuanţă vânătă. /vânăt + suf. ~iu