VINOVĂŢÍE, vinovăţii, s.f. Faptul de a fi vinovat; faptă comisă de cel vinovat; starea celui vinovat; culpabilitate, vină. – Vinovat + suf. -ie.

Vinovăţie ≠ candoare, inocenţă, nevinovăţie

VINOVĂŢÍE s. v. vină.

vinovăţíe s. f., art. vinovăţía, g.-d. art. vinovăţíei; pl. vinovăţíi, art. vinovăţíile

VINOVĂŢÍ//E ~i f. Stare a celui vinovat de ceva; vină; culpabilitate. [G.-D. vinovăţiei] /vinovat + suf. ~ie