VIOICIÚNE, vioiciuni, s.f. 1. Calitatea de a fi vioi; sprinteneală, zburdălnicie, agerime în mişcări; însufleţire, animaţie. ♦ Neastâmpăr, strălucire, expresie vie; elan, avânt. 2. Capacitatea de a înţelege cu uşurinţă ceva, de a reacţiona spontan la ceva; isteţime; spontaneitate. [Pr.: -vi-o-i-] – Vioi + suf. -iciune.

VIOICIÚNE s. 1. v. sprinteneală. 2. v. vivacitate. 3. v. zburdălnicie. 4. v. vervă. 5. v. animaţie.

vioiciúne s. f., g.-d. art. vioiciúnii

VIOICIÚNE f. 1) Caracter vioi. 2) Agerime a minţii: calitatea de a fi isteţ; isteţime. [G.-D vioiciunii; Sil. vi-o-i-ciu-] /vioi + suf. ~iciune