VITEÁZ, -Ă, viteji, -ze, adj., s.m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care dă dovadă de curaj în luptă; p.gener. îndrăzneţ, dârz, curajos. 2. S.m. (La pl.; în evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Stăpân de pământ care primea din partea domnului unele sarcini militare speciale. – Din sl. vitenzĩ.

Viteaz ≠ fricos, laş

VITEÁZ adj., s. 1. adj. v. curajos. 2. s. erou, (înv. şi pop.) voinic. (A căzut în luptă ca un ~.) 3. adj. bărbătesc, curajos, vitejesc, (reg.) bărbătos. (Faptă ~.) 4. s. (IST.) (înv.) curtean, slujitor. (Soldaţii din garda unor domnitori se numeau ~ji.)

viteáz adj. m., s. m., pl. vitéji; f. sg. viteáză, pl. vitéze

VIT//EÁZ ~eáză (~éji, ~éze) Care dă dovadă de bărbăţie şi curaj; plin de curaj; curajos; îndrăzneţ; brav; cutezător. /<sl. vitenzi