VITEJÍE, vitejii, s.f. 1. (La sg.) Însuşirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie. ♢ Loc. adv. Cu vitejie = vitejeşte. 2. Faptă vitejească. 3. (Pop.) Haiducie. – Viteaz + suf. -ie.

Vitejie ≠ laşitate

VITEJÍE s. bărbăţie, bravură, curaj, eroism, neînfricare, (pop.) voinicie. (~ cuiva în luptă.)

VITEJÍE s. v. haiducie.

vitejíe s. f., art. vitejía, g.-d. art. vitejíei; pl. vitejíi, art. vitejíile

VITEJÍ//E ~i f. 1) Caracter viteaz; bravură. 2) Faptă de viteaz. [G.-D. vitejiei] /viteaz + suf. ~ie