VITÍCOL, -Ă, viticoli, -e, adj. Care aparţine viticulturii, privitor la viticultură. ♦ Care posedă culturi întinse de vii, bogat în vii. Regiuni viticole. – Din fr. viticole, it. viticolo.

vitícol adj. m., pl. vitícoli; f. sg. vitícolă, pl. vitícole

VITÍCOL ~ă (~i, ~e) Care ţine de viticultură; propriu viticulturii. /<fr. viticole

VITÍCOL, -Ă adj. Referitor la cultura viţei de vie. ♦ Bogat în vii. [< fr. viticole].