VIZITÁ, vizitez, vb. I. Tranz. 1. A merge la cineva pentru a-l vedea (din prietenie, din datorie profesională etc.); a face cuiva o vizită. 2. A se duce să vadă, să cunoască la faţa locului o localitate, un muzeu, un obiectiv etc. 3. A inspecta, a controla; a cerceta, a examina cu atenţie şi la faţa locului. – Din fr. visiter, lat. visitare.

VÍZITĂ, vizite, s.f. 1. Faptul de a merge la cineva în scopul unei întrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie. ♢ Carte de vizită = bucată mică de carton, dreptunghiulară, pe care este scris numele unei persoane, profesiunea şi titlurile sale, adresa etc., şi pe care titularul o înmânează sau o trimite unor cunoscuţi, cu diverse prilejuri. ♢ Expr. A fi în vizită cu cineva = a avea relaţii de prietenie cu cineva, a-şi face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primeşte un pacient pentru consultaţie. ♦ Deplasare zilnică făcută în saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de către medici, însoţiţi de personalul auxiliar. ♢ Vizită medicală = control medical (periodic) făcut salariaţilor, elevilor etc. 3. Deplasare la faţa locului într-o localitate, într-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaşte, de a le controla etc. – Din fr. visite.

VIZITÁ vb. 1. a (se) vedea. (Ne ~ în fiecare săptămână.) 2. (pop.) a cerca, a cerceta, (reg.) a petrece, (înv.) a socoti. (A ~ mai multe oraşe.)

VÍZITĂ s. 1. (rar) ospeţie, (înv. şi reg.) vedere, (turcism înv.) musaferea, (fam., adesea peior.) musafirlâc. (A se duce în ~ la ...) 2. (MED.) control. (~ medicală.)

vizitá vb., ind. prez. 1 sg. vizitéz, 3 sg. şi pl. viziteáză

vízită s. f., pl. vízite

A VIZIT//Á ~éz tranz. A vedea, făcând o vizită. /<fr. visiter, lat. visitare

VÍZIT//Ă ~e f. Faptul de a merge în casa cuiva din politeţe, obligaţie etc. 2) Consultaţie medicală, acordată (de un medic) prin prezentarea la spital sau la domiciliul unui bolnav. ♢ Carte de ~ bucată mică de carton, de formă dreptunghiulară, pe care sunt scrise numele şi datele unei persoane. /<fr. visite

VÍZITĂ s.f. 1. Faptul de a merge în casa cuiva din politeţe, din obligaţie etc. pentru a-l vedea. ♢ Carte de vizită = a) bucată de carton pe care este scris numele unei persoane si informaţii privind adresa, telefonul etc ale acesteia; b) joc a cărui dezlegare se obţine prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obţine un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc.; a fi în vizită cu cineva = a-şi face vizite reciproc; a avea relaţii particulare cu cineva. 2. Fiecare deplasare a medicului în casa unui bolnav pentru a-l consulta sau în saloanele unui spital pentru a examina bolnavii şi a cerceta starea sănătăţii lor. 3. Deplasare a unui colectiv la un muzeu, la o întreprindere etc. [< fr. visite, it visita].

VIZITÁ vb. I. tr. 1. A merge la cineva acasă din politeţe, din obligaţie, din prietenie etc. pentru a-l vedea; a face o vizită. ♦ (Despre medic) A face un examen medical unui pacient. 2. A examina o situaţie făcând o descindere în faţa locului; a inspecta. 3. A examina, a cerceta o regiune, un muzeu etc. prin deplasare în faţa locului. [< fr. visiter, it., lat. visitare].