VIZIÚNE, viziuni, s.f. 1. Percepţie vizuală; p. ext. imagine, reprezentare. 2. Mod de a vedea, de a concepe lucrurile; concepţie, opinie. 3. Percepţie imaginară a unor lucruri nereale. ♦ Ceea ce i se pare cuiva că vede ca urmare a acestei percepţii. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. vision. Cf. lat. v i s i o,  - o n i s.

VIZIÚNE s. 1. v. imagine. 2. v. fantomă. 3. v. spectru. 4. perspectivă. 5. v. concepţie.

viziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. viziúnii; pl. viziúni

VIZIÚN//E ~i f. 1) Percepere a lumii materiale cu ajutorul văzului. 2) Proprietate de a vedea în minte; reprezentare. 3) Mod de a înţelege şi interpreta lucrurile; concepţie. ~ asupra lumii. 4) fig. Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale, ca produs al unei stări patologice a psihicului; halucinaţie; vedenie; fantasmă. [G.-D. viziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. vision

VIZIÚNE s.f. 1. Percepţie vizuală; (p. ext.) imagine, reprezentare. 2. Mod specific de înţelegere şi de interpretare a lucrurilor sau a fenomenelor; (p. ext.) previziune, perspectivă. 3. Vedenie, închipuire, halucinaţie, nălucire. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. vision, it. visione, lat. visio].