VIZÓR, vizoare, s.n. Dispozitiv la un aparat sau la un instrument optic care permite delimitarea după necesitate a câmpului vizual şi a liniei de vizare sau citirea indicaţiilor de pe o scară gradată. ♦ Vizetă. ♦ (La pl.) Ochelarii măştilor de gaze. – Din fr. viseur.

VIZÓR s. v. vizetă.

vizór s. n., pl. vizoáre

VIZ//ÓR ~oáre n. 1) Piesă (la unele aparate optice) care permite orientarea cu precizie spre obiectul care trebuie observat. 3) Dispozitiv optic circular de dimensiuni mici, montat într-o uşă pentru a permite să se vadă din interior spre exterior; vizetă; vizieră. /<fr. viseur

VIZÓR s.n. (Tehn.) Dispozitiv adaptat la aparatele optice, care permite prinderea în câmpul aparatului a obiectului care trebuie observat. ♦ Tub metalic în care e montat un ochean tronconic sau o mică lentilă şi care, fixat în uşile de intrare în apartamente, permite observarea din interior în afară. ♦ (De obicei la pl.) Ochelarii măştilor de gaze. [< fr. viseur].